Acolo unde
greutati impuse apasa prea greu, se rupe ceva. Aici este o ramura care
sub greutatea zapezii s-a rupt. Ea este cazuta la pamant si in primavara
viitoare nu v-a mai inflori.
Vorbim despre "inimi ranite" si despre "oameni
raniti". Ei au trecut prin experienta acestui copac. Ei cunosc durerea
imensa de a trebui sa cedeze o parte din ei. Unii pot intelege aceasta
foarte greu.
|
De aceea nu vrem sa consolam prematur, deoarece
ar insemna o consolare ieftina, care face mizeria si mai mare. In schimb,
compatimim si recunoastem fara doar si poate ce rau poate fi aceasta. Caci
ceva ne este posibil: sa fim alaturi si sa suferim lacrimand, cinstit. |