Daca privim
gardul care dispare in negura iernii, recunoastem opera maestrului: par
cu par a fost plantat cu grija, scandura cu scandura fixata. Desigur, gardurile
marginalizeaza si protejeaza.
|
Sunt semne vizibile ale civilizatiei si ne indica
ce cale a avut tara. Este vorba aici de insemnatatea unui drum. Asa cum
gardul se realizeaza par cu par si scandura cu scandura, asa drumul vietii
noastre se realizeaza pas cu pas. Un proces de crestere il continua pe
celalalt, unui proces de activitate ii urmeaza altul.
Enigmatic se pierde drumul in eternitate. Eu
gasesc ca noi avem un drept asupra eternitatii ca sa ne insusim aceasta
taina. Trebuie sa existe o taina care sa ne apartina numai Dumnezeului
meu si mie. Vietii ii este dat ceva tainic, care nu i-se poate lua, daca
nu vreau sa fie distrusa. |